Roman: Trilogia Ratacitorul

"Toamna m-a cuprins în mreaja ei, firesc,
Mă cheamă să-l urmez, el, timpul trecător,
În amintiri mă pierd, ce dureros revin,
Rătăcind pe câmpul presărat cu flori"

Într-o succesiune de iluminări generate de lectura acestei cărţi, m-am întrebat dacă autorul ne provoacă la un joc, şi dacă jocul lui ne este tuturor cunoscut. M-am întrebat apoi dacă odată intraţi în joc,el va respecta regulile sau dacă noi, cei chemaţi spre cartea ce dăinuie în acea odaie, o vom descoperi cu adevărat,"Rătăcitorul". Pentru că ea, cartea, există, rămâne ca noi să o desprindem de materialitatea ei,de chimia hârtiei şia cernelii şi să o facem să trăiască între celelalte, conştienţi fiind de faptul că "undeva într-o odaie, o carte aşteaptă întotdeauna să fie citită"(R.Alves)
Consumaţi în orizontul de aşteptare,tentaţi veşnic în a citi printre rânduri, îmi mai pun întrebări,îmi manifest uimiri în legătură cu cartea care se descoperă. Cert este că în paginile ei treăeşte un personaj puternic care face parte din categoria acelora ce ne arată cu degetul şi ne spune;"şi tu poţi fi acela". El vine spre noi învăluit în lumină, recuperat din amintiri,reconstruit,conştient de faptul că iubirea este o formă de cunoaştere şi dornic să se cunoască pe sine- Rătătcitorul...


Într-o formă sau alta versurile alese ca moto potenţează sensul romanului."În amintiri mă pierd, ce dureros revin" Vesrul se conjugă cu realităţile cuprinse în toate cele trei volume a "Trilogiei" şi dă la iveală lirismul,încărcătura emoţională a celui care a scris, a gândit,care a trăit scriind această carte.
Înscris într-un registru care împleteşte mai multe tehnici utilizate cu măestrie(digresiune,povestire în ramă,fluxul memoriei) dînd dovada unui condei exersat, atât în domeniul poeziei, cât şi cel al prozei, îndeosebi, romanul impresionează prin valorificarea într-o formă particulară a unor mituri universale şi autohtone. Dincolo de esenţa lirică pulsează viaţa, se construieşte personajul, care dă esenţa trăitului...
Privit din perspectiva mitului lui Don Juan, romanul este o scriitură cu palimpsest;autorul reface mitul construind un Don Juan autohton,consumat între cunoaşterea celorlalţi şi cunoaşterea de sine,între regăsirea eu-lui,definirea lui şi înşelegerea aproapelui.
Timpul cu vârstele punctează experienţe legate de cunoaşterea sau încercarea de cunoaştere a unor femei care,până la urmă,construiesc psihologii dominate de dorinţa de a iubi,de a trăi experienţe inedite.
Decantând în materia epică a romanului,descoperim o dimensiune a fabulosului înscris într-o legendă, a Rătăcirorului,pe care fiecare o refacem pe parcursul vieţii, legenda cu valoarea unui incipit. Legenda Rătăcitorului este plasată în locuri minunate, atât în ţinutul legendar al Bucovinei,cât şi pe plaiurile ardelene unde trăiesc oameni simpli,cu suflet curat,conveţuind într-o armonie deplină.Şi tocmai din acest spectacol interior derivă mesajul de înaltă ţinută a cărţii;îndemnul la iubire,prietenie şi înţelegere,iar din esenţa trăitului se depsrinde regula onestă a jocului la care ne provoacă autorul.
Sesnibil, autorul lasă gândurile să lunece în amintiri, prilej cu care reânvie o lume a satului cu obiceiurile lui ancestrale-pe care nu-l uită şi care îi este atât de drag.
Sensibilitatea devine coarda definitorie a lirismului său, dând unitate întregii sale opere;"Regăsiri în timp"(roman2000) "Mi-e dor"(poezii 2001) "Gânduri pentru prieteni(poezii 2001)"Sub semnul Capricornului"(roman 2004)"Şi stropii grei"(poeme 2005)şi prezentul roman"trilogie"(Triumful vieţii, Destine, Dincolo de hăţişuri). Şi tot într-o succesiune de iluminări,provocată de parcurgerea. poate în zbor de pasăre, a operei autorului, dacă acceptăm ideea conjugării operei cu trăitul, admitem că întreaga sa operă stră sub semnul versului;"În amintiri mă pierd ce dureros revin"

Învăţând regula jocului propusă de autorul acestei cărţi, cititorului nu-i rămâne decât soluţia participării la jos.
Nu vi se pare că autorul îndrăgeşte acest anotimp? Că opera sa e lecţia despre" toamna" ce ne învăluie şi ne farmecă, despre "toamna" care ne învăluie şi ne farmecă, despre "toamna" bogată în înţelepciune,despre timpul care trece şi doare...dar îmbogăţeşte,,,

Dorim autorului ca rătăcirea prin amintiri să devină un nou prilej de regăsire într-o nouă operă...

Prof.Otilia Moraru
Prof. Ioana Dumitrescu