Plec uneori cu gândul departe, mă desprind de cotidian, refugiindu-mă în lumi imaginare, implicându-mă în viaţa pe care o creionez cu dezinvoltură, aşa cum aş dori eu să fie, sperând să nu mă mai întorc în cea reală în care fiecare dintre noi(oare chiar toti) ne zbatem în încercarea de a supraveţui, a duce visele mai departe, ignorând puterea banului cel care domină şi care conduce atâtea destine... Omul, fiinţa supremă de care depind atâtea, câteodată cade în derizoriu, cu sau fără voie cătând noi aventuri, alţii, patimi ispititoare, mocirle din care e atât de greu să te salvezi.Cosider că fiecare dintre noi îşi are propriul său destin, drum, o stea a lui..."Dreptul divin" Nu degeaba o vorbă din popor spune : Vai de steaua lui! atunci când e vorba să judecăm pe cineva după faptele sale. O viaţă ca aceasta am încercat să redau în cartea de faţă, semnal de alarmă pentru cei ce sunt tentaţi să o pornească pe acest drum...Ispitele Deavolului sunt atât de evidente, tentându-ne la fiecare pas E adevărat mi-am zis,şi aici rolul banului, bine definit în viaţa fiecăruia, are un cuvânt greu de spus, şi mulţi cată calea cea mai uşoară de a ajunge la un câştig rapid, consistent,care prin muncă cinstită ar veni mult mai greu, mai anevoie.Să zicem că aceştia nu pot fi catalogaţi ca oameni raţionali,conştienţi...Să zicem ! Dar odată alegând acest drum, greu mai poţi face cale întoarsă, finalul fiind atât de previzibil...În romanul de faţă am căutat să descriu cele două căi,mergând în paralel cu personajul principal Raoul, care a ales calea cea mai uşoară de a răzbate în viaţă, prin jocurile de noroc, care-n final va duce la schimbarea unor destine întrerupte cândva, fără a ţine cont de chinurile la care sunt obligate să se supună fiinţele cu care destinul a fost crud, aruncându-le în lumea la care nu visaseră niciodată numai pentru faptul că altă cale nu exista pentru ele(Ajunge să piardă la cărţi fiinţele care încă-l mai înconjurau...iubita, fiica). Se spune că speranţa moare ultima. Poate că aşa o fi, aşa am încercat eu să o redau prin finalul acestei cărţi, chiar dacă nu unul prea fericit, aşa cum sunt de fapt toate finalele cărţilor pe care am reuşit să le dau viaţă în decursul existenţei mele. Şi totuşi viaţa merge mai departe ,visele continuându-şi calea prin cei pe care ocrotindu-i, la rândul lor vor da naştere altor vise creonând propriile destine...Citeşte! Caută! Vei descoperi o nouă lume, uneori prea "hâdă", dar de ce să nu recunoaştem, pe care o regăsim uşor şi în cotidian....Autorul...

Al cincilea Anotimp, roman`

Al cincilea anotimp ne apare ca un roman despe tinereţe, dragoste, suferinţă şi moarte, zbateri, împliniri şi ratări, despre arii de varietate ai scriitorului, formaţie, poezie, împrospătare, etern de roua dimineţilor spiritului, vraja cuvântului sau mureasma florilor de levănţică. O zbatere a omului (insă şi a creatorului între lumi paralele) stinghere lacrimi şi stranii fulgere sorite parcă de dincolo, autorul întrebându-se obsedant :-Ce laşi în urma ta?...Se va găsi oare cineva care-ţi va urma...urma? Să făurim, să făptuim ca să dăruim, iată concluzia romanului. Dacă în primul roman Regăsiri în timp, Toader T.Ungureanu ne poartă pe aripi de vis prin oraşul îndrăgostiţilor...Paris, apoi în romanul Sub semnul Capricornului, prin inegalabila Indie, continuând prin Trilogia Rătăcitorul unde vom descoperi frumuseţile Orientului, ne întrebăm, în următoarele creaţii pe unde ne va mai purta, ce frumuseţi vom descoperi? Concluzionând, romanul Al cincilea anotimp cera de-a cincsprezecea carte a autorului Toader T. Ungureanu, reprezintă o apariţie editprială originală, complexă a unui sciitor ajuns în faţa maturităţii creaţiei sale... Cluj sept.2009 Constantin Zărnescu membru USR filiala Transilvania.