joi, 30 august 2012

Vatra Veche Flori pentru Rico, de Prof.Iulian Damacus


Flori pentru Rico...Dragostea faţă de aproapele tău, responsabilitatea faţă de ceilalţi dusă până dincolo de mormânt constituie tema cărţii lui Toader T UNGUREANU Autorul  de--acum scriitor cu bogată experienţă poetică şi prozaistică îmi mărturisea că cele mai multe cărţi ale sale au fost scrise cu adresă al simţindu-se dator să mărturiseasacă despre trecerea prin lumea aceasta a unor oameni fie din rândul celor pe care i-a cunoscut de-alungul vieţii fie a unora dintre rudeniile sale, precum Rico, fratele mereu prezent în viaţa sa, în anumite momente, subliniind parcă ataşamentul deosebit al scriitorului pentru mezinul condamnat de timpuriu la o suferinţă fără leac, dar innobilată ca gest salvator pentru altcineva. De altfel cartea este centrată-ca majoritatea cărţilor lui Ungureanu-pe relaţiile interumane şi mai puţin pe aspectul social. În cuvântul său care precede povestea, autorul aduce un argument în plus la scrierea ei şi anume faptul că prin comunicarea propriilor sentimente, amintiri,preocupări, autorul şi cititorul pot găsi mângâiere, o salvare de obsesii,experienţă care-i încurajează şi pe alţii să încerce, rezultatul fiind comunicarea, solidaritatea(nedeclarată,nenumită) în suferinţă spre bucurie. Episoadele reale reconstituite se împletesc în cele şase capitole cu ficţiunea, cu visul, accentuând astfel senzaţia de trecut, de reînviere unor asmintiri, condiţie în care sentimentul este uneori mai important decât documentul în evocarea unor întâmplări de demunt care însă nu se pot uita... O altă modalitate de a înţelege sufşetul celui plecat, Rico, este poezia care subliniază o dată-n plus bunătatea fratelui pierdut, dar şi sensibilitatea autorului care-i permite să se apropie mai mult de cel suferind. Chiar dacă din punct de vedere al realizării artistice, există unele inegalităţi în paginile cărţii, noul roman al lui Toader T Ungureanu este captivant, nu doar prin acţiune,dar şi prin puterea lui de-a te face părtaş la suferinţele şi bucuriile personajelor, bucurii şi tisteţi care sunt de fapt ale noastre, ale tuturor....