Lansare de carte, Liga scriitorilor, Cărările destinului

După Lansarea de carte de la sediul Ligii scriitorilor, Cluj martie 2011, a venit rândul, în data de 29,06,2011 Lansării de carte şi la Cenaclul literar Vasile Sav, de pe lângă Liga scriitorilor Cluj, al romanului premiat martie 2011, de Editura Dacia sub egida Ligii Scriitorilor , "Cărările destinului", de Toader T Ungureanu. Preşedintele ligii, Dl.Florin Al.Tene, a vorbit despre roman prezentând " Naraţiunea mijloc de a creea destine"El spune : Destinul lui Toader T Ungureanu s-a creonat, de-alungul anilor odată cu scrierea prozelor şi romanelor sale : Regăsiri în timp, Sub semnul Capricornului, trilogia Rătăcitorul cu volumele I Triumful vieţii, vol.II Destine, Vol.III Dincolo de hăţişuri, volumul de Nuvele şi povestiri Nu aştepta luna Mai, volumul de proză Condamnat la viaţă, Şi visele pot fi trăite, Dragoste şi durere, Al cincilea anotimp, De dragul ochilor tăi şi prezentul roman Cărările destinului, dealtfel premiat în martie 2011. Aceste proze ne descoperă un autor în întreaga sa splendoare barocă a imaginaţiei având voluptăţi şirete pentru subiecte pline de miez, un narator cu viziuni neoplatonice,un degustător rafinat de înţelesuri pe care le culege pătimaş din viaţă. În noul său roman redescoperim aceeaşi înclinaţie spre lirism şi introspecţie şi facondă. Naraţiunea romanului se desfăşoară pe măsura derulării destinelor creonate de autor, demiurgul personajelor sale cu nume de Alina, Ciprian,Raoul,Mărioara sau Ema. Prospeţimea relatării, retrospecţia, întoarcerea în timp prin povestirea personajelor sunt elemente ale compartimentului eliberat de canoane, arătând că romancierul este un dibaci mânuitor al stilului şi un fin observator al psihologiilor umane, lente. Romanul rescrie destinul unor personaje ce au o traiectorie orbitală în jurul lui Raoul, un împătimit al jocului de cărţi, fiind o varinată contemporană la Craii de la Curtea Veche, căci retrăiesc voluptăţile vieţii şi îşi lasă destinul la mâna hazardului.Citind acest roman mi-am adus aminte de romanele lui B.Jordan, T.C.Stan ori Patricle Martinescu din perioada interbelică, dar Toader T Ungureanu face un pas înainte faţă de precedesorii săi, mutând interesul de la epicul aventurii(contaminat de facilităţi flagrante) la contemporamentism. În gesturile, limbajul şi manifestările protagoniştilor ghicim o pshologie şi o mentalitate care dau seamă şi despre un cod romantic frisonat uneori cu poeme ce trebuiesc luate-n seamă.Însă chiar relatarea e un astfel de mixtum compositum, căci, trecând de la o perspectivă narativă la alta, autorul pune pe tapet o nesfârşită ştiinţă a povestirii. Patima jocului de noroc îl degradează pe Raoul, aducându-l în situaţia de a-şi vinde soţia şi fiica, schimbându-le destinul dealtfel în bine. Prozatorul priveşte realitatea la microscop, pulverizând-o într-o avalanşă de imagini şi secvenţe romantice de dragoste, focalizând concreteţea în nunaţe diafane. Autorul foloseşte fragmentarismul ca metodă şi viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări de senzaţii şi detalii.Nu lipseşte oniricul, o stare de vis ce reapara eobsedant în nopţile Alinei, de teama fostului ei soţ. Profesoară la o şcoală Alina este înjunghiată de cartoforul înrăit care se răzbună în acest fel, răpindu-i şi fiica. Acţiunea cărţii se desfăşoară în zona Dornelor dar şi în două localităţi din judeţul Cluj. Lumea imaginată de autor, încărcată de aerul fabulos al visului are coerenţă şi respiră acelaşi fond ritualic, palpitând de ritmurile înalte ale naturii. Percepţia prozatorului e, aici, superioară, iar frazele sale pletorice vibrează de o poeticitate autentică. Toader Ungureanu ştie să coboare în imediata apropiere a vieţii, să-i simtă freamătul şi să-i descifreze misterul ascuns.Efectul este în astfel de cazuri, e de autenticitate clocotitoare şi de cristalizare a realului cu imagini pregnante. Ochiul poate observa lumea printr-un ochean colorat care hieratizează, mişcarea, gestica personajelor, inclusiv de a pătrunde în vîrful "degetelor" intuiţiei în visele ascunse ale personajelor. Exerciţiile de candoare dintre Alina şi Ciprian au o doză de ingenuitate.
Autorul acestui roman e un prozator indiscutabil înzestrat, cu simţul miraculosului şi al poeticităţii, inclusiv fiind dotat cu voluptăţi de povestitor. Romanul este grav, deschis cu toţi porii spre adâncimile existenţei, fiindcă naraţiunea lui, crează destine tragice....Al.Fl.Tene, preşedinte Liga Scriitorilor Români.