Un anotimp pentru suflet, prefaţă volumul de poeme "Priveşte cum ninge"

Voichiţa Pălăceanu Vereş, în prefaţa volumului de poeme "Priveşte cum ninge" ne vorbeşte de întreaga activitate literară al D-lui Toader T Ungureanu. Darul pe care-l face cititorilor, ne spune Domnia sa, prin volumul Priveşte cum ninge, însumează 72 de creaţii ce pot fi încadrate în trei mari teme: copilăria, iubirea şi moartea. Nostalgia copilăriei capătă note aparte fiindcă acestei vârste i se asociază amintirea caldă, de neşters al familiei şi plaiurilor natale din zona Dornelor, accentul căzând pe figura delicată şi duioasă a mamei. Priveşte cum ninge este un volum închinat iernii, cu frumuseţea sa şi magia sărbătorilor de final de an, dar şi celui din urmă anotimp traversat de suflet şi trup fiindcă iarna este, după cum se va vedea, metafora bătrâneţii cu neajunsurile, dar mai cu seamă cu regretele şi neputinţele sale....Gândul morţii care se apropie îi prilejuieşte durere, dar şi furie, sentimentul neputinţei în faţa destinului, dar şi regretul...Până la urmă are loc împăcarea, acceptarea gândului că va muri nu peste multă vreme. Eul liric se consolează în versuri de aleasă sensibilitate împletită cu luciditatea...Ştiu că voi întâlni/în drumu-mi spre necunoscut/zâmbetul straniu/al tatălui/chipul inocent al copilului/plecat prea de timpuriu/lacrimile mamei/care încă dor/Totuşi//voi pleca liniştit//Îmi voi pregăti veşmintele/de sărbătoare/(Voi pleca)...