Poezii: Mi-e dor...

Volumul "Mi-e dor" îl reprezintă pe Toader Ungureanu printre creatorii de o mare sensibilitate sufletească, cuprinzând o poezie pulsând de o trăire puternică, autentică, într-o expresie de o şocantă naturaleţe.Poetul realizează o adevărată monografie "acolo" când revede meleagul său, lumea mirifică a Dornelor.
Evocă obiceiuri, tradiţii, în poezii de o largă respiraţieColind) sau reânvie figuri reprezentative care şi-au împletit destinul cu cel al poetului. Poetul se dăruieşte şi dăruie. El readuce lumea copilăriei "acum când ceasul vremii n-ancetat să vie"(Gânduri)
Există în poezie un loc "acasă" de unde şi se revarsă amintiri,chemări duioase ale mamei, tatălui, fraţilor, a casei cu prispa de scânduri învechită, cu grădina cu pomii daţi în floare ce amintesc de nostalgia versurilor lui Goga, sau caută răspunsuri, explicaţii, privind trecerea prin scurta viaţă a omului.(Cu ce-am greşit)
Realizate într-o perspectivă a îngemânării poeziei cu propriile fantezii ele induc cititorului senzaţia că participă el însuşi la actul de creaţie şi la potenţarea efuziunii emoţionale create de varietatea sentimentelor exprimate.
Avem în acest volum o poezie izvorâtă dintr-un suflet candid, preaplin de bunătate, care-şi revarsă ca într-un curcubeu luminos sentimentele curate celui apropiat, cititorul.
Reţinem acea simplitate a expresiei liricului de la poezia amplă, la cronica unui eveniment sau condensarea liricului în adevărate bijuterii poetice, ceea ce arată în acelaşi timp căutări şi regăsiri.
Frumuseţea şi simplitatea poeziei universului copilului, fineţea şi naturaleţea dialogului cu omul, cu elementele naturii, subliniază capacitatea poetului de a surprinde în unde nostalgice de doină, crâmpee din viaţa şi trăirile poetului-
Volumul "Mi-e dor" reprezintă găsirea în plan sufletesc a poetului rămas cu unimă curată de copil ce a lăsat în urmă plaiurile mioritice a Dornelor...( Prof.Lucia Peteanu, Gherla)

Roman: Regasiri in Timp

În miez de toamnă( Sept.2001) la Vatra Dornei a avut loc lansarea romanului "Regăsiri în timp" şi a volumelor de poeyii "Mi-e dor" si "Gânduri pentru prieteni" de Toader Ungureanu Cele trei volume au văzut lumina tiparului la Casa de editură Dochia din Cluj Napoca. Acest eveniment a fost gazduit de Biblioteca "G.T. Chirileanu" din Vatra Dornei şi s-a bucurat de aprecierea unui numeros public.Profesoara de limba română Elena Şimon a realizat prezentarea autorului şi a operelor sale. Încă de la începutul prezentării ea s-a referit la starea de efervescenţă lirică printr-o părere cât se poate de personală..."O prietenă de-a mea, Lucia Muraru,poetă consacrată,polecată din ţară, la întrebarea mea, dacă a mai scris ceva şi ce anume, mi-a răspuns; Nu mai scriu! Motivul-Sunt fericită!
S-ar putea oare generaliza ideea că marii creatori sunt nefericiţi?
Intrând în universul poetic al lui Toader Ungureanu descoperi o mare sensibilitate sufletească în versuri pline de naturaleţe încărcate de o trăire puternică, autentică. Scrise cu simplitate într-o formă apropiată de versul tradiţional, poeziile sale sunt o meditaţie asupra condiţiei umane sau a trecerii ireversibile a timpului;
"Am trecut dincolo de hăţişuri,
În poiena luminată strident de razele lunii
Păşind în vis, călcând uscate frunze,
În jur mişcându-se sfios tufişuri,
Un murmur apăru cântat pe buze!(Am trecut dincolo)

Dragostea, frumuseţea naturii şi candoarea copilăriei sunt deasemeni teme în creaţia sa.Autorul ne spune într-una din prefeţele cărţilor sale;Mi-ar place să te opreşti, să răsfoieşti în treacăt filele încărcate cu nostalgiile tinereţii...Fie ca măcar o clipă să te simţi din nou copil, alergând desculţ prin iarba înaltă până la brâu, fără de griji"
Ţinutul natal al Dornelor este plin de amintiri preţioase ce-i dau putere poetului să treacă mai uşor peste obstacolele vieţii;

Te rog lasă-mă,
Să mai trec odată munţii,
Să mai văd o dată casa,
Aşa cum o ştiu, pierdută-n hăţişuri,
Să-i văd prispa joasă, din scânduri învechite,
Grădina înverzită cu pomii daţi în floare...(Te rog)

Despre personalitatea de narator a lui Toader Ungureanu din "Regăsiri în timp" D-na Elena Şimon a apreciat;"Sufletul naratorului sfârtecat de furtuni deânchipuit de aspre, a rămas, parcă, fără vârstă, păstrând cu sfinţenie un tezaur de senin si de pace, întocmai cum printr-o taină asemănătoare, floarea soarelui se mulţumeşte cu o singură rază de soare pentru a-şi redobândi şi a ne reînvăţa zâmbetul şi încrederea" (spicuiri din Gazeta de Dorna...2001)

Monografia Spitalului Orasenesc Gherla, 1989