Lansare de carte, Liga scriitorilor, Cărările destinului

După Lansarea de carte de la sediul Ligii scriitorilor, Cluj martie 2011, a venit rândul, în data de 29,06,2011 Lansării de carte şi la Cenaclul literar Vasile Sav, de pe lângă Liga scriitorilor Cluj, al romanului premiat martie 2011, de Editura Dacia sub egida Ligii Scriitorilor , "Cărările destinului", de Toader T Ungureanu. Preşedintele ligii, Dl.Florin Al.Tene, a vorbit despre roman prezentând " Naraţiunea mijloc de a creea destine"El spune : Destinul lui Toader T Ungureanu s-a creonat, de-alungul anilor odată cu scrierea prozelor şi romanelor sale : Regăsiri în timp, Sub semnul Capricornului, trilogia Rătăcitorul cu volumele I Triumful vieţii, vol.II Destine, Vol.III Dincolo de hăţişuri, volumul de Nuvele şi povestiri Nu aştepta luna Mai, volumul de proză Condamnat la viaţă, Şi visele pot fi trăite, Dragoste şi durere, Al cincilea anotimp, De dragul ochilor tăi şi prezentul roman Cărările destinului, dealtfel premiat în martie 2011. Aceste proze ne descoperă un autor în întreaga sa splendoare barocă a imaginaţiei având voluptăţi şirete pentru subiecte pline de miez, un narator cu viziuni neoplatonice,un degustător rafinat de înţelesuri pe care le culege pătimaş din viaţă. În noul său roman redescoperim aceeaşi înclinaţie spre lirism şi introspecţie şi facondă. Naraţiunea romanului se desfăşoară pe măsura derulării destinelor creonate de autor, demiurgul personajelor sale cu nume de Alina, Ciprian,Raoul,Mărioara sau Ema. Prospeţimea relatării, retrospecţia, întoarcerea în timp prin povestirea personajelor sunt elemente ale compartimentului eliberat de canoane, arătând că romancierul este un dibaci mânuitor al stilului şi un fin observator al psihologiilor umane, lente. Romanul rescrie destinul unor personaje ce au o traiectorie orbitală în jurul lui Raoul, un împătimit al jocului de cărţi, fiind o varinată contemporană la Craii de la Curtea Veche, căci retrăiesc voluptăţile vieţii şi îşi lasă destinul la mâna hazardului.Citind acest roman mi-am adus aminte de romanele lui B.Jordan, T.C.Stan ori Patricle Martinescu din perioada interbelică, dar Toader T Ungureanu face un pas înainte faţă de precedesorii săi, mutând interesul de la epicul aventurii(contaminat de facilităţi flagrante) la contemporamentism. În gesturile, limbajul şi manifestările protagoniştilor ghicim o pshologie şi o mentalitate care dau seamă şi despre un cod romantic frisonat uneori cu poeme ce trebuiesc luate-n seamă.Însă chiar relatarea e un astfel de mixtum compositum, căci, trecând de la o perspectivă narativă la alta, autorul pune pe tapet o nesfârşită ştiinţă a povestirii. Patima jocului de noroc îl degradează pe Raoul, aducându-l în situaţia de a-şi vinde soţia şi fiica, schimbându-le destinul dealtfel în bine. Prozatorul priveşte realitatea la microscop, pulverizând-o într-o avalanşă de imagini şi secvenţe romantice de dragoste, focalizând concreteţea în nunaţe diafane. Autorul foloseşte fragmentarismul ca metodă şi viziune, căci fizionomia exterioară se încheagă prin acumulări de senzaţii şi detalii.Nu lipseşte oniricul, o stare de vis ce reapara eobsedant în nopţile Alinei, de teama fostului ei soţ. Profesoară la o şcoală Alina este înjunghiată de cartoforul înrăit care se răzbună în acest fel, răpindu-i şi fiica. Acţiunea cărţii se desfăşoară în zona Dornelor dar şi în două localităţi din judeţul Cluj. Lumea imaginată de autor, încărcată de aerul fabulos al visului are coerenţă şi respiră acelaşi fond ritualic, palpitând de ritmurile înalte ale naturii. Percepţia prozatorului e, aici, superioară, iar frazele sale pletorice vibrează de o poeticitate autentică. Toader Ungureanu ştie să coboare în imediata apropiere a vieţii, să-i simtă freamătul şi să-i descifreze misterul ascuns.Efectul este în astfel de cazuri, e de autenticitate clocotitoare şi de cristalizare a realului cu imagini pregnante. Ochiul poate observa lumea printr-un ochean colorat care hieratizează, mişcarea, gestica personajelor, inclusiv de a pătrunde în vîrful "degetelor" intuiţiei în visele ascunse ale personajelor. Exerciţiile de candoare dintre Alina şi Ciprian au o doză de ingenuitate.
Autorul acestui roman e un prozator indiscutabil înzestrat, cu simţul miraculosului şi al poeticităţii, inclusiv fiind dotat cu voluptăţi de povestitor. Romanul este grav, deschis cu toţi porii spre adâncimile existenţei, fiindcă naraţiunea lui, crează destine tragice....Al.Fl.Tene, preşedinte Liga Scriitorilor Români.

Dicţionarul Scriitorilor Români de azi, Iaşi 2011

Constantin Zărnescu, despre Toader T Ungureanu spune că e un moldovean care trăieşte în Transilvania, găsindu-şi temele în spaţiul mirificelor Dorne, dar şi de pe Valea Someşului, fiind poet, romancier,nuvelist, povestitor, umorist, lansat târziu după anul 2000 mai ales cu volume de proză "REGĂSIRI ÎN TIMP", TRILOGIA RĂTĂCITORUL prin volumele "Triumful vieţii", "Destine" şi "Dincolo de hăţişuri" ,"SUB SEMNUL CAPRICORNULUI", "CONDAMNAT LA VIAŢĂ","AL CINCILEA ANOTIMP", "DE DRAGUL OCHILOR TĂI", "CĂRĂRILE DESTINULUI", volumele de Nuvele şi povestiri " Nu aştepta lna Mai", "Şi visele pot fi trăite" precum şi un numar de 5 volume de poezii dintre care amintim doar pe ultimul apărut în iunie 2011 "Priveşte cum ninge"...

Roman: Sub semnul Capricornului

Se zice că o carte este un leac pentru suflet.
Pentru Toader Ungureanu pornit în lumea largă, la propriu şi mai ales la figurat de pe plaiurile blânde ale Bucovinei,cărţile pe care le-a scris îl reprezintă sunt o oglindă a zbuciumului său interior, a dorinţei de a spune,de a mărturisi ceva oamenilor, de a lăsa ceva în urma sa. Scrie pentru a se elibera de obsesia unei lumi mirifice,revede un spaţiu şi retrăieşte un timp,ăşi răcoreşte sufletul. Toate creaţiile sale sunt străbătute de un anumit flux liric, autorul deschizându-şi sufşetul,comunicându-ne ceea ce-l frământă.
Schematizând foarte mult firul epic,am putea spune că romanul "Sub semnul Capricornului" se compune din episoade aparent fără continuitate. Intr-adevăr, în planul construcţiei narative, este fragmentat în mai multe capitole chiar dacă acestea au titluri sugestive, adecvate conţinutului, unitate tematică este asigurată de persistenţa în memoria personajelor a imaginii mirifice a Dornelor, a celor dragi şi apropiaţi, vii, sau plecaţi pe celălat tărâm.
Naratorul este implicat efectiv în realitatea evenimentelor. Nu se respectă cronologia acestora. Pare un joc, un capriciu al memoriei afective, specifice fiinţei umane; pentru că tu omule,, mereu-mereu, vrei să te reântorci acolo unde nu mai poţi-de aici perpectivas nostalgic-melancolică ce persistă în subtextul scrierii.
Pretextul, punctul de plecare al romanului îl constituie povestirea unei întâmplări cumplite, auzite în copilărie despre avere, ură între fraţi. crimă.Şi sentinţa pare din poveste.
Acţiunea romanului pendulează. În principal în prezentarea unei realităţi geografice şi umane, mai ales între plaiurile Bucovinei şi oraşul transilvan în care se află "cetatea".Este înserat un succint dar interesant istoric al cetăţii-temniţă.Ni se oferă o imagine veridică a lumii închisorilor cu fauna ei diversă, de la indivizi la care umanul nu s-a lăsat alterat şi până la hienele aflate pe cea mai joasă treaptă a decădere umane.Sebastian, tânărul abia ieşit dina dolescenţă, trăieşte un adevărat calvar în compania acestora, chipuri hidoase sufleteşte. În contrast, chipul mamei, amintirile plaiurilor natale îi fac viaţa cât de cât suportabilă.
Naratorul rediminesionează personaje,situaţii, întâmplări, sentimente conform exerienţei sale marcate de trecerea timpului.
Este evocată o perioadă grea a istoriei contemporane; şi anume anii de după război. Lipsurile, condiţiile grele de muncă, greutăţile cotidiene nu-i împedicau pe oameni să guste micile bucurii ale vieţii.
Se urmăreşte destinul familiei Plopeanu, de la copilul dintr-o familie numeroasă, pus la tot felul de munci în gospodărie, alături de ceilalţi fraţi, anii de şcoală, viaţa în cămin, munca grea la fabrică, profesor suplinitor, armata, iubirile, căsătoria şi cei doi "drăcuşori" pănă la împlinirea ca scriitor şi la sfârşitul tragic. Aceste etape sunt prezentate prin numeroase întoarceri în timp, adevărate "flaşh-bak-uri.
Capitolele care-l au ca protagonist pe Doru Plopeanu, demonstreazî că acesta deţine un adevărat depozit de întâmplări, de amintiri, care s ederulează în momentele de după accident, văzându-şi şi participând chiar la proprie-i înmormântare. Firea sa, zbuciumul sufletesc, sensibilitatea, îşi au rădăcinile undeva-n India, ţinut mirific pe care şi-a dorit atât de mult să-l viziteze, simţindu-i chemarea tainică încă din fagedă copilărie, dar neconcretizată.
E o permanentă pendulare între trecut şi prezent.Revine la situaţia lui critică, speră să-l ajute destinul, să întâlnească pe cineva sprea fi salvat atât el cât şi Dorina. Din vale i se strecoară în suflet ecourile străbunului colind "Florile sunt dalbe"..."Sculaţi gazde nu dormiţi"...E frumos ca-n poveşti...."Fulgi mari, grei,încărcaţi de nostalgia sărbătorilor cădeau lin, din înalt...Parcă şi cerul se coboară mai aproape de pământ încălzind atmosfera"...
Doru Plopeanu trece "dincolo de hăţişuri" însoţit de imaginea, de fiorul unei lumi care i.a fost atât de dragă, căreia i-a dus dorul, pe care a păurtat-o pretutindeni. Trece "dincolo" acceptându-şi destinul tocmai în ajunul eceleiaşi sărbători dragi în care venise pe lume, întreaga viaţă derulându-se "Sub semnul Capricornului"
Finalul cărţii îl găseşte pe Doru Plopeanu-spirit-,participând involuntar la discuţiile dintre fraţi, participanţi cu toţii la o ultimă cină. Când toţi se hotărăsc să plece pe la casele lor se simte părăsit, abandonat,punându-şi întrebarea " dar eu unde mă duc?" unde e casa mea oare?...mai staţi cu mine, vă rog! Nu mă părăsiţi încă odată!."
Destinul ne este dat.Noi nu putem decât să-l şlefuim, să-l modelăm. dar să-l schimbăm, nicidecum. Ne naştem şi murim singuri, chiar dacă suntem înconjuraţi de cei dragi...(Profesor Mihai Aliman)